Autor: hipopas
Subiect: HIPOTERAPIA
Subiect: HIPOTERAPIA
In ce consta hipoterapia.
In timpurile moderne, hipoterapia s-a folosit prima oara pentru tratarea poliomielitei (paralizie infantila). Este o boala contagioasa, provocata de o infectie virotica manifestata prin lezarea substantei cenusii a maduvei spinarii. Popularitatea acestei terapii a crescut pe masura ce oamenii aflau de eficacitatea ei, in anii 1960 fiind folosita pentru intaia oara in Europa pe urma s-a extins si in Statele Unite.
Pasul pe care-l face calul este echivalentul pasului pe care-l face omul, adica are aceeasi lungime, aceeasi ritmicitate, ondulatie, senzatie.
Exista copii cu probleme care nu au simtit niciodata pamantul sub picioare, nu au putut niciodata sa detina controlul unei miscari, al unei deplasari. Urcandu-se pe cal, sentimentul de teama dispare, iar copilul incepe sa vada lucrurile si viata putin diferit. Este aplicabila aproape la toate diagnosticele de dizabilitati.
Copiii cu deficiente de concentrare au fost nevoiti, prin aceasta terapie, sa-si focalizeze toata atentia pentru a-si mentine echilibrul odata ce au fost urcati pe cal. Dupa ce s-au obisnuit, au inceput sa priveasca lucrurile de sus si sa fie atenti la cei din jur, lucru care nu se intampla inainte. Pentru autisti, rezultatele sunt la nivelul relationarii, comunicarii cu adultii sau cu alti copii. La cei care sufera de afectiuni neuromotorii si ortopedice se observa o imbunatatire a echilibrului, dobandirea unor pozitii pe care nu le aveau sau sustinerea capului stand pe sezut.
Hipoteapia stimuleaza si imbunatateste echilibrul, mobilitatea articulatiilor, apetitul, digestia, circulatia sangelui, flexibilitatea, forta si coordonara miscarilor, timpii de reflex sau functiile cardio-respiratorii. Este indicata copiilor cu handicap fizic (infirmitati cauzate de accidente sau boli, deficiente senzoriale, infirmitati motrice, cerebrale sau congenitale), celor cu handicap psihic (nevroze, psihoze, probleme comportamentale, depresii) si, nu in ultimul rand, copiilor cu handicap relational (probleme emotionale).
Hipismul este folosit de terapeuti specializati in terapia fizica, ocupationala si vorbire (au fost cazuri in care primul cuvant rostit de copil a fost numele calului). Ajuta in tratamentul neurologic si neuromuscular. Pentru multe persoane cu dizabilitati fizice calaria le ofera o libertate pe care altfel nu ar fi cunoscut-o.
Inca din secolul V d.H. s-a inregistrat folosirea terapeutica a cailor pentru persoane cu dizabilitati (ajuta soldatii raniti sa revina mai repede pe campul de lupta).
S-au format multe asociatii pentru promovarea reabilitarii oamenilor cu probleme fizice, psihice si emotionale prin activitati hipice. Specialistii spun ca hipismul terapeutic imbunatateste musculatura, echilibreaza atitudinea, coordonarea si bunastarea emotionala.
Participarea la terapiile hipice are recompense fizice, emotionale si mentale. Datorita miscarii line a calului, poate sa simta senzatii similare mersului uman imbunatatindu-si astfel flexibilitatea, echilibrul si forta musculara. Nimic altceva nu poate sa imite mai bine mersul uman.
Hipoterapia mai imbunatateste si coodonarea, sistemul respirator, procesele de gandire. Forta si caldura unui cal se transforma in ajutor pentru circulatia arteriala si pune in miscare coloana vertebrala, articulatiile si muschii.
Tratamentele hipoterapeutice sunt elaborate de terapeuti licentiati care includ in programele lor exercitii simple pe cal. Calul este condus in timp ce terapeutul lucreaza exercitii cu pacientul pentru atingerea anumitor scopuri. Miscarile calului sunt folosite pentru a imita dezvoltarea tiparelor si miscarile umane. Oamenii paralizati au spus ca hipismul a fost cea mai apropiata senzatie de mers, de cand au suferit accidentul care i-a dus la paralizie. Corpul calului este o prelungire a corpului calaretului, oferind exact aceleasi senzatii ca si cum ar umbla pe jos: simte covorul de iarba,pamantul batut sau asfaltul de sub copitele calului).
Caii sunt antrenati sa mearga ritmic si incet dar si variat asa cum li se cere. Uneori trebuie sa tina pe sa doua persoane sau calareti care nu stau in pozitiile normale. Ei trebuie sa tolereze loviturile cu carjele, tijele si scaunele de invalid.
Oamenii care au coloana vertebrala bifida sunt beneficiari ai hipoterapiei. Terapeutii in recuperarea fizica, spun ca unele probleme fizice si de dezvoltare asociate cu coloana vertebrala bifida se rezolva prin hipismul terapeutic. Printre ele includem dezoltarea echilibrului si imbunatatiri generale.
Hipoterapia este folositoare si in paralizia cerebrala. Imbunatateste echilibrul, flexibilitatea si pozitia corecta. Pentru copii miscarea cailor poate sa ajute la coordonarea respiratiei. Ajuta si la intarirea muschilor, incurajeaza comunicarea verbala. Pentru copiii cu paralizie cerebrala caii sunt o motivatie extraordinara pentru vorbire in timp ce miscarea cailor ajuta la coordonarea respiratiei, deglutitiei. Caii ii motiveaza pe copiii paralizati sa se miste, sa exploreze.
Alte dizabilitati pentru care hipoterapia este ajutatoare sunt: amputarile, autismul, sindromul down, vatamari ale creierului, incapacitati emotionale, probleme de auz, incapacitatea de memorare, retardare mentala, distrofie musculara, scleroza multipla,disfunctii senzoriale, hidrocefalie, spina bifida, encefalite, paraplegii, intirzieri in dezvoltare, etc.
Hipismul terapeutic poate sa ajute la dezvoltatea cognitiva si senzoriala in copilarie, ajuta la dezvoltarea simtului de responsabilitate, incredere in sine si "fair play" in adolescenta si furnizeaza un mod de recreere pe toata durata vietii.
Cateva din efectele echitatiei:
Miscarea ritmica a calului faciliteaza fortificarea si relaxarea muschilor (pt. spastici), imbunatateste echilibrul si reflexele, precum si circulatia sangelui.
Ajuta la adoptarea unei posturi corecte si la fixarea acesteia
Inhibarea reflexelor de rigiditate: reactii de sprijin pozitive
Normalizarea tonusului: reducerea spasticitatii si/sau stabilizarea miscarilor sistemelor osos si muscular
incurajeaza o pozitie corecta, utilizarea simetrica, sau dupa caz, independenta a mainilor
Imbunatateste echilibrul in sezut si in picioare; coordonarea, abilitati de prindere si de planificare a miscarilor
Dezvolta aptitudinile sociale: atentia, indeplinirea instructiunilor, procesul de invatare.
Reduce (sau previne) contractiile si spasticitatea; complicatiile secundare, fizice sau mentale ca urmare a inactivitatii, precum si sentimentul de inferioritate si neajutorare.
Induce fortificarea generala; fortificarea specifica (umar, mana, cot, glezna, genunchi, sold)
Pe langa beneficii motorii si fizice in general, hipoterapia are si numeroase beneficii psihologice:
Senzatia de bine;
Crestera increderii in sine;
Cresterea interesului pentru lumea inconjuratoare;
Cresterea interesului pentru propria existenta;
Cresterea capacitatii de asumare a responsabilitatii;
Dezvoltarea rabdarii;
Controlul emotional si autodisciplina;
Simtul normalitatii;
Cresterea capacitatii de control
Totodata are loc un transfer de energie dispre cal spre calaret. Aceasta a putut fi masurata prin radiestezie. Pe durata unei sedinte de hipoterapie calul a pierdut 1200 de unitati energetice iar pacientul a acumulat 160 de unitati energetice.
Contraindicatii pt. hipoterapie:
- scolioza, miastenie, fragilitate osoasa, fobie fata de animal, alergie la par de cal, vertijuri la inaltime si cei care sufera de atacuri fregvente de epilepsie.
Despre HIPOTERAPIE se mai pot spune multe, este un subiect la care lucrez si in care vreau sa ma perfectionez. Astept intrebari, pareri, corecturi, experiente, critici.
In timpurile moderne, hipoterapia s-a folosit prima oara pentru tratarea poliomielitei (paralizie infantila). Este o boala contagioasa, provocata de o infectie virotica manifestata prin lezarea substantei cenusii a maduvei spinarii. Popularitatea acestei terapii a crescut pe masura ce oamenii aflau de eficacitatea ei, in anii 1960 fiind folosita pentru intaia oara in Europa pe urma s-a extins si in Statele Unite.
Pasul pe care-l face calul este echivalentul pasului pe care-l face omul, adica are aceeasi lungime, aceeasi ritmicitate, ondulatie, senzatie.
Exista copii cu probleme care nu au simtit niciodata pamantul sub picioare, nu au putut niciodata sa detina controlul unei miscari, al unei deplasari. Urcandu-se pe cal, sentimentul de teama dispare, iar copilul incepe sa vada lucrurile si viata putin diferit. Este aplicabila aproape la toate diagnosticele de dizabilitati.
Copiii cu deficiente de concentrare au fost nevoiti, prin aceasta terapie, sa-si focalizeze toata atentia pentru a-si mentine echilibrul odata ce au fost urcati pe cal. Dupa ce s-au obisnuit, au inceput sa priveasca lucrurile de sus si sa fie atenti la cei din jur, lucru care nu se intampla inainte. Pentru autisti, rezultatele sunt la nivelul relationarii, comunicarii cu adultii sau cu alti copii. La cei care sufera de afectiuni neuromotorii si ortopedice se observa o imbunatatire a echilibrului, dobandirea unor pozitii pe care nu le aveau sau sustinerea capului stand pe sezut.
Hipoteapia stimuleaza si imbunatateste echilibrul, mobilitatea articulatiilor, apetitul, digestia, circulatia sangelui, flexibilitatea, forta si coordonara miscarilor, timpii de reflex sau functiile cardio-respiratorii. Este indicata copiilor cu handicap fizic (infirmitati cauzate de accidente sau boli, deficiente senzoriale, infirmitati motrice, cerebrale sau congenitale), celor cu handicap psihic (nevroze, psihoze, probleme comportamentale, depresii) si, nu in ultimul rand, copiilor cu handicap relational (probleme emotionale).
Hipismul este folosit de terapeuti specializati in terapia fizica, ocupationala si vorbire (au fost cazuri in care primul cuvant rostit de copil a fost numele calului). Ajuta in tratamentul neurologic si neuromuscular. Pentru multe persoane cu dizabilitati fizice calaria le ofera o libertate pe care altfel nu ar fi cunoscut-o.
Inca din secolul V d.H. s-a inregistrat folosirea terapeutica a cailor pentru persoane cu dizabilitati (ajuta soldatii raniti sa revina mai repede pe campul de lupta).
S-au format multe asociatii pentru promovarea reabilitarii oamenilor cu probleme fizice, psihice si emotionale prin activitati hipice. Specialistii spun ca hipismul terapeutic imbunatateste musculatura, echilibreaza atitudinea, coordonarea si bunastarea emotionala.
Participarea la terapiile hipice are recompense fizice, emotionale si mentale. Datorita miscarii line a calului, poate sa simta senzatii similare mersului uman imbunatatindu-si astfel flexibilitatea, echilibrul si forta musculara. Nimic altceva nu poate sa imite mai bine mersul uman.
Hipoterapia mai imbunatateste si coodonarea, sistemul respirator, procesele de gandire. Forta si caldura unui cal se transforma in ajutor pentru circulatia arteriala si pune in miscare coloana vertebrala, articulatiile si muschii.
Tratamentele hipoterapeutice sunt elaborate de terapeuti licentiati care includ in programele lor exercitii simple pe cal. Calul este condus in timp ce terapeutul lucreaza exercitii cu pacientul pentru atingerea anumitor scopuri. Miscarile calului sunt folosite pentru a imita dezvoltarea tiparelor si miscarile umane. Oamenii paralizati au spus ca hipismul a fost cea mai apropiata senzatie de mers, de cand au suferit accidentul care i-a dus la paralizie. Corpul calului este o prelungire a corpului calaretului, oferind exact aceleasi senzatii ca si cum ar umbla pe jos: simte covorul de iarba,pamantul batut sau asfaltul de sub copitele calului).
Caii sunt antrenati sa mearga ritmic si incet dar si variat asa cum li se cere. Uneori trebuie sa tina pe sa doua persoane sau calareti care nu stau in pozitiile normale. Ei trebuie sa tolereze loviturile cu carjele, tijele si scaunele de invalid.
Oamenii care au coloana vertebrala bifida sunt beneficiari ai hipoterapiei. Terapeutii in recuperarea fizica, spun ca unele probleme fizice si de dezvoltare asociate cu coloana vertebrala bifida se rezolva prin hipismul terapeutic. Printre ele includem dezoltarea echilibrului si imbunatatiri generale.
Hipoterapia este folositoare si in paralizia cerebrala. Imbunatateste echilibrul, flexibilitatea si pozitia corecta. Pentru copii miscarea cailor poate sa ajute la coordonarea respiratiei. Ajuta si la intarirea muschilor, incurajeaza comunicarea verbala. Pentru copiii cu paralizie cerebrala caii sunt o motivatie extraordinara pentru vorbire in timp ce miscarea cailor ajuta la coordonarea respiratiei, deglutitiei. Caii ii motiveaza pe copiii paralizati sa se miste, sa exploreze.
Alte dizabilitati pentru care hipoterapia este ajutatoare sunt: amputarile, autismul, sindromul down, vatamari ale creierului, incapacitati emotionale, probleme de auz, incapacitatea de memorare, retardare mentala, distrofie musculara, scleroza multipla,disfunctii senzoriale, hidrocefalie, spina bifida, encefalite, paraplegii, intirzieri in dezvoltare, etc.
Hipismul terapeutic poate sa ajute la dezvoltatea cognitiva si senzoriala in copilarie, ajuta la dezvoltarea simtului de responsabilitate, incredere in sine si "fair play" in adolescenta si furnizeaza un mod de recreere pe toata durata vietii.
Cateva din efectele echitatiei:
Miscarea ritmica a calului faciliteaza fortificarea si relaxarea muschilor (pt. spastici), imbunatateste echilibrul si reflexele, precum si circulatia sangelui.
Ajuta la adoptarea unei posturi corecte si la fixarea acesteia
Inhibarea reflexelor de rigiditate: reactii de sprijin pozitive
Normalizarea tonusului: reducerea spasticitatii si/sau stabilizarea miscarilor sistemelor osos si muscular
incurajeaza o pozitie corecta, utilizarea simetrica, sau dupa caz, independenta a mainilor
Imbunatateste echilibrul in sezut si in picioare; coordonarea, abilitati de prindere si de planificare a miscarilor
Dezvolta aptitudinile sociale: atentia, indeplinirea instructiunilor, procesul de invatare.
Reduce (sau previne) contractiile si spasticitatea; complicatiile secundare, fizice sau mentale ca urmare a inactivitatii, precum si sentimentul de inferioritate si neajutorare.
Induce fortificarea generala; fortificarea specifica (umar, mana, cot, glezna, genunchi, sold)
Pe langa beneficii motorii si fizice in general, hipoterapia are si numeroase beneficii psihologice:
Senzatia de bine;
Crestera increderii in sine;
Cresterea interesului pentru lumea inconjuratoare;
Cresterea interesului pentru propria existenta;
Cresterea capacitatii de asumare a responsabilitatii;
Dezvoltarea rabdarii;
Controlul emotional si autodisciplina;
Simtul normalitatii;
Cresterea capacitatii de control
Totodata are loc un transfer de energie dispre cal spre calaret. Aceasta a putut fi masurata prin radiestezie. Pe durata unei sedinte de hipoterapie calul a pierdut 1200 de unitati energetice iar pacientul a acumulat 160 de unitati energetice.
Contraindicatii pt. hipoterapie:
- scolioza, miastenie, fragilitate osoasa, fobie fata de animal, alergie la par de cal, vertijuri la inaltime si cei care sufera de atacuri fregvente de epilepsie.
Despre HIPOTERAPIE se mai pot spune multe, este un subiect la care lucrez si in care vreau sa ma perfectionez. Astept intrebari, pareri, corecturi, experiente, critici.
No comments:
Post a Comment