Toamna cailor 2009 in Varlaam

Este ora 6 dimineata ,caltii deja stiu ca urmeaza masa , ei bine azi am intarziat cu ovazul , galagie mare . Traviata ne chema cu disperare , calul batran stie cel mai bine slabiciunile stapanilor, fiul ei Serii lovea cu ambitie gratiile grajdului.... ei bine a trebuit sa lucram sub presiune si sa grabim procesul de pregatie al ovazului de dimineata. Soarele se ascundea iar vantul rece iscat ca din senin parca ma indemna sa mai stau ghemuita la adapost cu cafeaua calda in brate! Dar, ghinion , Ventura s-a hotarat sa ne ameninte , Dedette se misca nelinistita in boxa sub indemnarile celei de dinainte, baietii desi mai calmi si rabdatori au fost pusi pe jar de micul Timi care a desfacut lesa si s-a aventurat la proviziile de ovaz. Asa ca bombanind si eu si Ion am inceput sa le dam ovazul de mic dejun.
Mai intai l-am prins pe Timi si l-am pus la locul lui. Primul care a primit ratia , ca intotdeauna , a fost Tornado, care s=a pus pe molfait in galeata dar nu fara sa avertizeze "Nimeni nu se atinge de ovazul meu!" si se mai uita pe furis daca nu cumva poate fura de la Timi. Dupa ce au primit di Vaquero si Emre ratia s-a facut liniste.
Soarele lumina timid printre nori reusind sa incalzeasca un picut atmosfera , din vantul suparat de dinainte nu a mai ramas decat o briza placuta de toamna iar aerul mirosea a fan cosit proaspat si a mere de toamna. La orizont in umbra rasaritului se misca alene o dunga neagra de fum venita din camp , aducand miresme de frunza arsa. O gura mare de cafea fierbinte si liniste de toamna! Pentru cateva clipe am uitat de greutati , probleme si datorii... mi-am amintit ca traiesc si ca iubesc... viata , caii si sotul. Trecand peste toate cele lumesti natura nu uita sa ne incate niciodata doar noi ocupati cu altele uitam sa ne intoarcem capul catre un mar plin de fructe rosii si sanatoase , un palc de dalii inflorite in toate noantele curcubeului. O dimineata superba de toamna , porumbul isi fasaie frunzele elegant in bataia vantului usor infrumusetand ziua cu un sirag de fasait , via isi tine cu greu roada si ei strugurii stau bombanind care pe unde si de culori multe. Parfumul vitei de vie coapta te zapaceste si-ti umple gura de apa , micile gutai romanesti se huzuresc in crengi suptiri facandu-le sa se indoaie pana la pamant.
Dar au terminat ovazul, au baut apa si acum vor afara.Unul cate unul in tarcuri. Ne oprim si ne uitam la ce acrobatii fac . Serii galopeaza de nebun cu coada de semi arab in vant o striga pe Ventura, Vaquero topaie si parca se inbtrece cu Embre la aruncat cu picioarele pe sus ,Timi este fotarat sa-l antreneze pe Tornado , cabreaza il musca si alearga neconenit in jurul acestuia. Sunt fericiti , si noi incantati uitandu-ne la ei . Toamna cailor , pe racoare si cu mult fan!