Terapia mea - caii.

                Viata este grea , la fiecare dintre noi se intampla sa avem de-a face cu incercarile ei dar speranta nu moare sau mai bine spus moare ultima asa ca ne legam de speranta si de un motiv anume care ne face sa mergem inainte. In acest moment eu sunt intr-un asemenea impas.
Dar nu ma las batuta , motivele mele sunt bine inradacinate in inima ... caii si sotul meu. Ei sunt un ancorele mele care nu ma fac sa renunt cand este atat de greu! Sfatuiestc pe toti cei ce simt astfel sa nu renunte , greul va trece si vom gasi solutii la toate problemele chiar daca simtim ca nu gasim scapare.. Rezistati si nu disperati.
Aseara am stat langa Timi , micul nostru ponei , era culcat in pae si m-am asezat incet langa el, a fost mirat de gestul meu si initial a vrut sa se ridice dar l-am calmat si s-a razgandit. Se uita cu ochii mari la mine neintelegand ce caut eu in culcusul lui , incet a adormit, il priveam ca pe un copil si ... ma gandeam ca sunt putine persoane pe lumea asta care au posibilitatea sa simta ceea ce am simtit eu in acele cateva minute.
 Astfel de momente te fac sa pretuiesti mai mult viata si sa nu renunti la frumusetile ei naturale. Am iubit mereu viata si am sa o iubesc incontinuare cu bune si cu rele !

Carmen Preda - Maldea
Intr-un moment de slabiciune!

O noua zi!

Suntem franti de oboseala dar .. fericiti... am adus aproape toti caii. Sambata asta incepem sa ne intalnim la echitatie. Azi de dimineta am retrait clipele copilariei in linistea diminetilor de la tara. Soarele abia daca facea ochii in racoarea zilei .Minunat. Acum ma grabesc , plecam la grajd , mai avem de adus pe Ventura si Emre. va pup!

Caii - nebunia noastra

O nebunie frumoasa! pe care nu multa lume o intelege. Am fii putut face oricare alta meserie din lume dar destinul nostru s-a oprit la cai. Poate unii vor zambi ironic cand am sa le spun ca aceste animale au fost visul meu de mic copil. Adormeam inchipuindu-ma galopand cu ei pe ale dealurilor coame , infruntand vantul si soarele. Am colindat toate lumile imaginare alaturi de cai si in 2002 visul mi s-a implinit. Am intrat in contact cu lumea cailor, exceptand calul bunicului meu pe care calaream prin sat inca de pe la 8-9 ani , fara sa. Stiam pe propria piele ca este boala grea , dar cand am urcat in sa cu adevarat a fost greu sa stau departe de graj fie si macar doua saptamani.
Putine lucruri in viata le poti compara cu senzatia pe care o traieste un calaret cand galopeaza cu calul sau cu viteza in camp deschis . Simti cum te izbeste pe fata aerul , cum tasneste calul sub tine , simti ca traiesti . O nebunie sa traiesti inte cai si pentru cai. Cine poate intelege ca atunci cand vine pe lume un manz in grajdul tau , il ingrijesti ca pe un copil . Il vezi crescand si ii stii toate naravurile . Cine poate intelege ca daca ai in grija un cal ajungi sa te atasezi de el si ti-se rupe sufletul cand trebuie sa te desparti. Un iubitor de cai sau un crescator poate intelege ce simti cand cresti un cal de dinainte sa il aduca mama lui pe lume , il mosesti ,il botezi , il ingrijesti, il inveti tot ce are de invatat un cal tanar si ai sperante pentru el, ai vise ... si la un moment dar totul se sfarseste din cauza unor hotarari gresite luate de om , bazate pe increderea in oameni, ajungi sa pierzi acest mic copil , aceasta particica de suflet ??? urlii inlauntrul tau si plangi , si plangi ... la ce folos ? Ramani cu speranta ca poate se va intoarce intr-o zi il poti recupera, dar... cine stie?
Traim intre cai si pentru cai si este cel mai frumos vis al nostru. Am trecut prin vremuri grele si poate vom mai trece , mai avem mult de munca , dar cum spuneam si zilele trecute sper ca pana la urma acet an greu sa ne fie de bun augur pe pamantul nostru la grajdul nostru. Incepem cu mic si ne facem mare. Azi merg sa aduc pe Vaquero si Dedette si cred ca si pe Timmi ( micul ponei). Micul nostru grajd este aproape gata si pana la inceputul lui august vom aduce toti caii.
Apoi ne vom relua bunul mers al lucrurilor si al vietii noastre.
Iubim caii! Ii vom iubii intotdeauna !

Traviata

Traviata este cel mai batran cal al nostru , este nascuta in 1984 si este cal arab pursange de Mangalia. Ea a fost adusa de Ion Maldea de la Brosteni in 1998 in Bucuresti ,Banesa , in centrul de calarie de atunci. Traviata a venit insotita cu un manz mic botezat "Soc" . Astazi , micul manz a devenit o iapa frumoasa in proprietatea a doua tinere dragute ce au grij de ea.

In 2000 Travi a adus pe lume pe "Ventura"o baltata de toata frumusetea care la randul ei a nascut in 2006 pe iepsosa " Nerii".

Si manzul surpriza , Traviata ni l-a daruit in 2008 pe 1 mai .

Ei bine ,Traviata va ramane la noi pana cand va sosi ziu despartirii pentru ca acum este batrana si la noi va fi mereu bine ingraijita si iubita. Nu numai noi o indragim ci si copii ce vin in vizita pe la noi. Este o rasfatata si o cuminte.

Traviata

Traviata este cel mai batran cal al nostru , este nascuta in 1984 si este cal arab pursange de Mangalia.

Primii pasi spre o viata noua.

In cele din urma anul asta a hotarat prin prisma intamplarilor sa facem primii pasi in a ne incepe grajdul de cai visat pe pamantul nostru. Ne-am apucat de treaba in luna iulie 2009.Am curatat terenul , am pus parii de la graj , am inchegat micul grajd de vara si l-am acoperit. Saptamana asta vom aduce si caii, apoii va asteptam pe toti la echitatie.